Peritonita infectioasa felina

Peritonita infectioasa felina (PIF) este o boala cauzata de o infectie cu un coronavirus.

Apare ca o reactie inflamatorie intensa la nivelul tesuturilor.

Pisicile infestate transmit coronavirusul prin saliva si fecale. Majoritatea felinelor sunt infestate prin inhalarea sau ingerarea virusului.

Expunerea initiala la virusul PIF nu duce la o boala clinica evidenta, desi unele pisici pot dezvolta o boala respiratorie usoara, caracterizata prin stranuturi, curgerea ochilor si scurgeri nazale. Alte pisici pot experimenta o boala intestinala intr-o forma usoara. Multe animale care sunt infestate cu virusul isi revin complet, desi unele dintre ele pot deveni purtatoare. Doar o mica parte din pisicile expuse la virus dezvolta o boala mortala: saptamani, luni sau chiar ani trec de la infestarea primara.

Declansarea semnelor clinice de PIF poate fi brusca (in special in cazul pisoilor) sau poate dura cateva saptamani. Multe pisici au simptome precum inapetenta, deprimare, blana aspra, pierderi in greutate si febra.

Formele principale de PIF sunt: PIF efuziva (umeda), non-efuziva (uscata) si o combinatie intre acestea doua. Simptomul caracteristic pentru PIF efuziva este acumularea de lichid in abdomen si/sau torace. In acest caz, pisicii ii va fi greu sa respire normal.

Declansarea peritonitei non-efuzive este mai lenta. Acumularea de lichid este minima, desi pierderea in greutate, depresia, anemia si febra sunt prezente aproape intotdeauna. Pot aparea semne de insuficienta renala (consum crescut de apa si urinare abundenta), insuficienta hepatica (icter), boala pancreasului (voma, diaree,diabet), boala neurologica (pierderea echilibrului, modificari comportamentale, paralizie, convulsii), enterita (voma, diaree) sau boli oftalmice (inflamatie, orbire), in diverse combinatii. PIF este o boala dificil de diagnosticat, din cauza ca pisicile prezinta simptome diferite, similare cu cele ale altor boli.

Exista doua situatii in care determinarea titrurilor de anticorpi pentru coronavirus poate fi utila pentru proprietar sau crescator si pentru veterinar:

1. Ca test de monitorizare, stabilirea prezentei sau absentei anticorpilor dintr-o casa care nu a mai fost testata anterior si depistarea unor potentiali purtatori ai virusului la introducerea unor pisici noi.

2. Ca ajutor (si nimic mai mult) pentru diagnosticarea clinica a unei pisici bolnave, care da semne de PIF.

Diagnoza prezumptiva a peritonitei se face pe baza semnelor clinice, a analizelor de rutina facute in laborator si a evaluarii lichidului abdominal sau toracic. Cu toate acestea, unele cazuri reprezinta o provocare de stabilire a diagnosticului, deoarece semnele bolii nu sunt diferite pentru PIF. In toate cazurile, biopsia tesutului este singurul mod de a confirma acest diagnostic.

In prezent, PIF este considerata o boala fatala, odata ce a fost pus diagnosticul pozitiv. Scopul principal al terapiei este acela de a oferi sprijin si de a alina raspunsul inflamator autodistructiv al bolii. Unele tratamente pot duce la remisii pe termen scurt pentru un procent mic de pisici. In unele cazuri, poate fi utila o combinatie de corticosteroizi, medicamente citotoxice si antibiotice cu nutrienti si lichide. In viitor, combinarea medicamentelor imunomodulatoare cu o medicatie antivirala eficienta se poate dovedi benefica pentru tratarea PIF.

In mediile unde traiesc multe pisici, pastrarea sanatatii acestora si minimizarea expunerii la agenti infectiosi micsoreaza probabilitatea de contractare a peritonitei infectioase. Vaccinarea la timp a pisicilor, oferirea unei alimentatii si igiene adecvate pot fi de folos in reducerea riscului aparitiei PIF in grupurile de pisici.

Dr. Georgian Bobe

Post Tagged with ,

You must be logged in to post a comment.